Texte de Lege 194/2011
Art. 16. –
(1) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează fără drept operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
(2) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează fără drept operaţiuni cu produse despre care trebuia sau putea să prevadă că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Tentativa la infracţiunea prevăzută la alin. (1) se pedepseşte. Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunii prevăzute la alin. (1).
Art. 19.
Publicitatea făcută oricăror produse, pretinzând în mod credibil că prin consum acestea produc efecte psihoactive, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
Art. 191.
(1) Punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, de către proprietarul, chiriaşul, deţinătorul cu titlu sau fără titlu sau administratorul oricărui imobil, incluzându-le şi pe cele aflate în stare de degradare, dezafectate ori în construcţie, pentru consumul fără drept de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive ori tolerarea consumului fără drept în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Administrarea sau remiterea, fără reţetă medicală, de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
(3) Îndemnul la consumul fără drept de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prin orice mijloace, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
(4) Finanţarea în orice mod a săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) şi art. 16 se sancţionează cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele speciale ale acestora majorându-se cu o treime.
(5) Tentativa la infracţiunile prevăzute de prezentul articol se pedepseşte.
(6) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la alin. (1).
Legea nr. 61/2024 privind Registrul naţional automatizat cu privire la persoanele care au comis infracţiuni din sfera traficului de droguri, precum şi pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare
Art. 1.
(1) În scopul prevenirii şi combaterii faptelor din sfera ilicitului de droguri, precum şi pentru a evita riscul recidivei, se organizează Registrul naţional automatizat cu privire la persoanele care au comis infracţiuni din sfera traficului de droguri, denumit în continuare Registrul.
(2) Registrul reprezintă un mijloc de cunoaştere, supraveghere şi identificare operativă a persoanelor care au comis următoarele infracţiuni:
- a) cele prevăzute la 2, 3, 5, art. 6 alin. (1) şi (2) şi la art. 7–12 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
- b) cele prevăzute la 16 şi 17 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, cu modificările ulterioare.
Art. 2.
(1) În Registru se ţine evidenţa:
- a) persoanelor fizice condamnate ori împotriva cărora s-au dispus renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum şi a celor faţă de care au fost dispuse măsuri de siguranţă în legătură cu infracţiunile prevăzute la art. 1 (2) de către organele române competente;
- b) persoanelor de cetăţenie română despre care s-au primit comunicări de luare în evidenţă din partea autorităţilor centrale din celelalte state membre şi a autorităţilor competente din statele terţe cu privire la săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 1 (2).
(2) Nu se înscriu în Registru persoanele fizice care la data comiterii faptelor erau minore, cu excepţia cazurilor în care instanţa de judecată a dispus aceasta în mod expres în cadrul unui proces penal.
Art. 10.
(1) Scoaterea din evidenţa cazierului judiciar a persoanelor fizice, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 290/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu produce efecte asupra datelor din Registru.
(2) Persoanele fizice înscrise în Registru în temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) se scot din evidenţă în una dintre următoarele situaţii:
- a) faptele pe care le-au săvârşit nu mai sunt prevăzute de lege ca infracţiuni;
- b) au trecut 5 ani de la data când s-a pronunţat o hotărâre definitivă de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei şi nu s-a dispus amânarea sau revocarea acesteia;
- c) au trecut 10 ani de la data introducerii în Registru, dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 5 ani sau amendă;
- d) au trecut 20 de ani de la data introducerii în Registru, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 5 ani;
- e) au decedat;
- f) la împlinirea vârstei de 85 de ani, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 5 ani.
(3) Persoanele fizice înscrise în Registru în temeiul art. 2 alin. (1) lit. b) se scot din evidenţă după expirarea termenelor de păstrare în cazierul judiciar, stipulate în comunicările statului de condamnare, în măsura în care aceste hotărâri nu au fost recunoscute de organele române competente sau dacă au decedat.
(4) În cazul în care în Registru există şi alte menţiuni, se şterg numai menţiunile care impun scoaterea din evidenţă.
(5) Graţierea, prescripţia executării pedepsei, amnistia sau reabilitarea intervenită cu privire la persoanele fizice înscrise în Registru nu conduce la scoaterea acestora din evidenţa Registrului.
Art. 11
(1) În scopul prezentei legi, persoana înscrisă în Registru este supusă fotografierii, înregistrării dactiloscopice, precum şi prelevării probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, fără consimţământul acesteia.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) aflate pe teritoriul României.
(3) Fotografierea, prelevarea datelor dactiloscopice, precum şi prelevarea probelor biologice se realizează de către personalul Poliţiei Române instruit în acest sens, utilizând procedeele specifice de lucru şi infrastructura existente la nivelul acestei instituţii.
(4) În vederea efectuării operaţiunilor prevăzute la alin. (1), persoana în cauză este înştiinţată cu privire la obligativitatea de a se prezenta în termen de 5 zile lucrătoare de la înştiinţare la sediul organului de poliţie competent pe raza căruia îşi are domiciliul, reşedinţa sau locaţia. Persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) au obligaţia de a se prezenta la cel mai apropiat organ de poliţie competent.
(5) Înştiinţarea se transmite la domiciliul, reşedinţa sau locaţia persoanei înscrise în Registru şi va cuprinde informaţii referitoare la: data înscrierii în Registru, temeiul legal al înscrierii, precum şi obligativitatea de a se prezenta la sediul organului de poliţie în vederea preluării datelor prevăzute la alin. (1). În situaţia persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), înştiinţarea se face personal de către organele de poliţie.
(6) În cazul în care preluarea datelor prevăzute la alin. (1) se face în cadrul altor proceduri legale, înştiinţarea prevăzută la alin. (5) nu mai este necesară. În această situaţie, persoana în cauză va fi informată doar cu privire la introducerea sa în Registru, cu privire la prelucrarea datelor sale cu caracter personal, precum şi la obligaţia de a se prezenta în termen de 5 zile lucrătoare la sediul organelor de poliţie pe raza cărora domiciliază, îşi are reşedinţa sau locaţia, după caz.
(7) Dacă persoana înscrisă în Registru nu se prezintă la sediul organului de poliţie sau dacă refuză să se supună fotografierii, înregistrării dactiloscopice sau prelevării probelor biologice, va fi constrânsă la aceasta.
(8) Cu ocazia efectuării operaţiunilor prevăzute la alin. (1), persoana înscrisă în Registru va comunica organelor de poliţie şi informaţiile prevăzute la art. 12 alin. (1), prevederile art. 12 alin. (2) aplicând-se în mod corespunzător.
Art. 12.
(1) Persoanele înscrise în Registru, care au domiciliul, reşedinţa sau locuiesc în România, au obligaţia de a se prezenta periodic la organele de poliţie pe raza cărora domiciliază sau îşi au reşedinţa ori locuiesc, dar nu mai târziu de o dată la 3 luni, pentru a comunica acestora informaţii relevante referitoare la:
- a) profesia, meseria sau activitatea pe care o desfăşoară;
- b) mijloacele de existenţă;
- c) persoanele cu care locuiesc sau cu care au intrat în contact în mod direct şi sistematic;
- d) unităţile de învăţământ preuniversitare/universitare, taberele şcolare, cluburi, festivaluri sau orice loc frecventat în mod preponderent de persoana înregistrată în Registru;
- e) adresa unde locuiesc;
- f) modalitatea de comunicare cu organele de poliţie.
(2) Persoanele aflate sub efectul unei măsuri privative de libertate ori încarcerate în ţară sau străinătate îndeplinesc obligaţia prevăzută la alin. (1) privind prezentarea la organele de poliţie în momentul încetării cauzei de neprezentare.
(3) Persoanele înscrise în Registru, care au domiciliul, reşedinţa sau locuiesc în România, au obligaţia:
- a) de a anunţa, în prealabil, organul de poliţie pe raza căruia locuiesc, în cazul intenţiei efectuării oricăror deplasări din localitatea de domiciliu mai lungi de 7 zile, inclusiv cu privire la localitatea de destinaţie, scopul deplasării, perioada de deplasare şi mijlocul de transport folosit;
- b) de a se prezenta la organul de poliţie pe raza căruia îşi stabilesc locuinţa pentru a comunica despre aceasta şi a fi luate în evidenţă, în termen de cel mult 3 zile.
(4) Organele de poliţie au obligaţia de a desfăşura periodic, dar nu mai târziu de o dată la 3 luni, verificări, pe teritoriul României, la domiciliu, reşedinţa sau imobilul în care persoanele înscrise în Registru locuiesc efectiv, în scopul obţinerii de date şi informaţii privind comportamentul acestor persoane şi modul de obţinere a mijloacelor de existenţă, precum şi al actualizării, după caz, a datelor din Registru sau din celelalte baze de date ale Poliţiei Române.
(5) Verificările prevăzute la alin. (4) se desfăşoară în condiţii de confidenţialitate.
(6) Datele şi informaţiile obţinute potrivit alin. (1) – (4), precum şi orice date de interes poliţienesc colectate privind persoanele în cauză se prelucrează în bazele de date ale Poliţiei Române, cu respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal.
(7) La scoaterea din Registru, datele şi informaţiile prevăzute la alin. (6) se şterg, cu excepţia cazurilor în care acestea sunt utilizate în cadrul unei proceduri judiciare.
Art. 19.
Nerespectarea obligaţiei persoanei înscrise în Registru de a se prezenta la sediul organului de poliţie potrivit art. 11 alin. (4) şi (6), precum şi nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 12 alin. (1) şi (3) constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Întrebări frecvente (FAQ)
În funcție de pedeapsă: 5, 10 sau 20 de ani (art. 10). Nu se corelează automat cu cazierul.
Art. 19: infracțiune – 3 luni–2 ani sau amendă.
Da, art. 11 prevede prelevare fără consimțământ, introdus în baza de date genetică judiciară.
În principiu nu; doar dacă instanța dispune expres (art. 2 alin. 2).
Doar în cazurile prevăzute la art. 10 (ex. fapta nu mai e infracțiune). În rest, se respectă termenele.
