Infracțiuni privind Deținerea și Traficul de Droguri

Traficul de droguri si detinerea in vederea consumului propriu reprezinta cele mai des intalnite infractiuni cu privire la substantele interzise si sunt reglementate de legea 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.

Art. 2. 

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

 Art. 3. 

 (1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 4.

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Art. 5.

Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unei locuințe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 12.

(1) Tentativa la infracțiunile prevăzute la art. 2, 3, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (2) – (3), art. 7 și 9 se pedepsește.

(2) Se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute la alin. (1).

Art. 14.

Nu se pedepsește persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2–9 și care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță autorităților participarea sa la comiterea infracțiunii, contribuind astfel la identificarea și tragerea la răspundere penală a autorului sau a celorlalți participanți.

Art. 15.

Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2–9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2).

Acestea reprezinta cele mai relevante articole din perspectiva potentialilor subiecti ai infractiunii.

1.Aspecte introductive

Fara a analiza carentele logice ale legii 143/2000, vom face o scurta prezentare a aspectelor ce interesează un consumator de droguri si la ce se expune acesta in momentul in care ia o astfel de rezolutie.

Consumul nu este incriminat de Legea 143/2000, insa deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă iar deținerea de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Astfel, consumatorul este pedepsit indirect prin detinere, fara a se putea face vreo diferenta intrucat nu poti consuma fara a detine. Mai mult, practica judiciara in privinta legii 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri este simpla: “Daca nu ai detinut pentru a consuma inseamna ca ai detinut pentru a trafica.”

Avand in vedere acest cerc vicios, consumatorul se expune riscului de a fi cercetat nu numai pentru detinere de droguri in vederea consumului, dar si pentru trafic de droguri.

2.Aspecte de interes pentru subiectii celor mai des întâlnite infractiuni prevazute de Legea 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

• Detinerea de droguri in vederea consumului propriu

Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu reprezinta modalitățile de săvârșire a infracțiunii. Asa cum aminteam anterior, este imposibil a se determina daca subiectul este consumator anterior identificarii unor substante asupra sa. Astfel, singura varianta in care consumul nu este incriminat este aceea in care consumatorul isi face un test benevol.

Simpla detinere a oricarei cantitati face obiectul acestei infractiuni.

• Traficul de droguri

Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc sau de mare risc reprezintă modalitățile de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri.

Adesea, subiectii acestei infractiuni considera ca daca au oferit cu titlu gratuit nu este nicio problema si aceasta modalitate ii scapa de incriminarea Legii 143/2000 privind traficul de droguri. In realitate, fapta de a oferi substante unui consumator nu face nicio diferenta fata de vanzarea propriu -zisa din perspectiva raspunderii penale, indiferent de suma de bani solicitata. Totusi, faptul ca nu va fi fost probata solicitarea unei sume de bani va conta la individualizarea pedepsei, instanta de judecata urmand sa tina cont ca, desi sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de trafic de droguri, infractiunea nu prezinta o gravitate deosebita.

Din ce in ce mai des, subiectii infractiunii de trafic de droguri sunt prinsi in flagrant in urma unor denunturi formulate de alti inculpati pentru a beneficia de injumatatirea limitelor de pedeapsa garantata prin lege. Aceste operatiuni de prindere in flagrant sunt adesea realizate prin agenti sub acoperire ai DIICOT sau diviziilor subsecvente. Perseverenta de care dau dovada uneori acești agenți lucrători de politie in solicitarea substanțelor de la subiecții asupra cărora s-a formulat denunțul este de neacceptat, îmbrăcând practic forma unei instigări.

• Traficul international de droguri

Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept reprezintă modalitățile de săvârșire a infracțiunii. Controversa ce subzista in cazul acestei fapte consta in determinarea motivului pentru care au fost introduse sau scoase substantele in/din tara, pentru consum propriu sau pentru a le trafica. Fara a dezvolta, consideram ca in absenta probatoriului care sa demonstreze faptul ca substantele au fost introduse in tara pentru a fi traficate si in contextul unei cantitati scazute de substante interzise, ne aflam in prezenta infractiunii de detinere de droguri in vederea consumului propriu.

Cu toate acestea, in reglementarea actuala legea incriminează simpla introducere in tara a drogului fără a diferenția scopul introducerii.

• Punerea la dispozitie a unei locuinte sau local in vederea consumului de droguri

Pentru a putea fi retinuta aceasta infractiune trebuie sa se probeze faptul ca subiectul activ a pus la dispozitie locatia cu scopul de a se consuma substante si nu pur si simplu ca in interiorul acesteia s-a aflat o persoana care a ales sa consume substante interzise. In opinia noastra, faptul ca intr-o locatie exista mai multi consumatori nu il transforma pe posesorul acesteia in subiect activ al infractiunii prevazute de art. 5 din Legea 143/2000.

• Tentativa la infracțiunile prevăzute la  2, 3, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (2)– (3), art. 7și 9 din Legea 143/2000

In practica judiciara, tentativa este greu de probat si se retine mai mult in cazul infractiunii de trafic international de droguri (art. 3).

Mergand pe rationamentele prezentate anterior, consideram ca trebuie probata destinatia instrumentelor si a actelor pregatitoare comiterii infractiunii. Adesea, organele de urmarire penala considera ca existanta unui cantar reprezinta o proba ca inculpatul ar efectua operatiuni de trafic de droguri. Aceasta ipoteza nu poate fi primita decat cel mult in ipoteza ca subiectul este consumator. Iar consumul in absenta detinerii nu este incriminat.

• Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevazuta de art. 336 Noul Cod Penal

(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează şi persoana, aflată sub influența unor substanțe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

(3) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanțe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”

Deși aceasta infracțiunea nu face obiectul Legii 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, consideram ca aceasta situație ce poate avea urmări deosebit de periculoase, chiar tragice, pentru viața consumatorului de droguri si a altor persoane, este strâns legata de problematica consumului de droguri. In cazul in care un conducător auto este oprit de agenții de circulație si este testat prin mijloacele specifice din dotare si se constata ca acesta se afla sub influenta substanțelor psihoactive, se va efectua si o percheziția corporala si asupra autovehiculului. Ulterior, conducătorul auto este condus la Institutul sau Serviciul de Medicina Legala de pe raza locației in care a fost oprit.

Permisul va fi reținut fiind eliberata o dovada înlocuitoare fără drept de circulație.

In cazul in care rezultatele recoltării probelor biologice nu confirma existenta substanțelor in sânge, nu va exista infracțiunea, iar permisul de conducere va fi restituit.

In cazul in care substanțele se regăsesc in probele biologice trebuie solicitata efectuarea unei expertize pentru a se determina daca a fost influențată capacitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Prin Legea nr. 172/2024 a fost modificat art. 336 din Codul Penal, prin eliminarea posibilității de condamnare la pedeapsa amenzii penale. De asemenea, a fost completat art. 83 din Codul penal prin introducerea alin (2¹) „Nu se poate dispune amânarea pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 335 și 336.”

Scurte consideratii asupra cadrului legislativ roman comparativ cu cel al altor state din cadrul Uniunii Europene

Legislatia romana considera comisa cu vinovatie fapta de consum a unui dependent de droguri trecand in subsidiar, chiar ignorand faptul ca si legiuitorul roman percepe consumatorul dependent mai mult ca victima decat ca infractor. Diferenta intre consum si detinere in vederea consumului, este insesizabila pentru ca asa cum aminteam mai sus varianta de consum in absenta detinerii este pur teoretica.

Conceptia legiuitorului român cu privire la sancţionarea deţinerii de droguri pentru consum propriu este extrem de dura fata de legislaţia altor state europene. Cu titlu de exemplu, legislatia austriaca in domeniul drogurilor pune in prim plan principiul terapiei, in locul pedepsei, in cazul consumatorilor dependenti de droguri; in acceptiunea legii italiene, consumul ilicit de droguri nu constituie infractiune, iar detinerea de droguri pentru consum propriu este sanctionata contraventional; in sistemul de drept olandez, cu anumite exceptii, consumul de droguri nu constituie infractiune.

In Olanda, deţinerea în scopul consumului propriu a unei cantităţi mai mici de 5 g de canabis nu atrage raspunderea penala. Începând cu anul 1976, în Olanda, magazinele de cafea si cafenelele au început să comercializeze canabis în conditiile prevazute de lege. Ideea liberalizarii consumului de canabis in cantitati mici se bazeaza pe politica olandeza potrivit careia este mai bine ca tinerii sa experimenteze consumul de canabis (drog uşor) decat să treaca la consumul unor droguri tari, fiind acreditata ideea ca in acest mod tinerii sunt la adapost de consumul drogurilor puternice.

Totodata, o persoana care detine ilegal o cantitate mai mica de 0,5 g de droguri, ce figureaza in lista a II-a (tranchilizante, barbiturice şi cannabis), nu va face obiectul unei cercetari penale, singura masura luata de autoritati fiind confiscarea substantelor,

In Cehia, detinerea a 1,5 grame de heroina, a unui gram de cocaina sau a 15 grame de marijuana, a 5 grame de hasis şi a 5 doze de LSD sub forma de comprimate, capsule sau cristale este permisa de lege.

Recent in Canada s-a legalizat consumul de canabis fiecare cetatean putand achizitiona pana la 30 de grame.

Legiuitorul roman nu incrimineaza consumul de droguri ca infrac­tiune distincta, in schimb sanctioneaza detinerea de droguri indiferent de cantitate şi de scop, inclusiv pentru consumul propriu.

Cantitatea sau natura drogului detinut sau scopul pentru care se face detinerea ilicita de către faptuitor, sunt aspecte care trebuie luate in considerare de catre judecator la incadrarea juridica a faptei si individualizarea sanctiunilor. In tarile din Uniunea Europeană exista un cadru juridic corespunzator care permite autoritatilor si societatii civile prevenirea si educarea populatiei pentru a renunţa la consumul de droguri pedepsele dure cu inchisoarea fiind mai degraba exceptii. De asemenea, sunt instituite tratamente medicale corespunzătoare si eficiente în unitatile sanitare specifice. practica judiciară a acestor ţări este mai permisiva raportat la pedepsele aplicate dependentilor care detin anumite categorii de droguri pentru consum propriu, apreciindu-se, in mod corect, că fata de acestia trebuie sa primeze masurile de natura medicala sau sociala. Spre deosebire de sistemul nostru legislativ, in care diferenta este dintre consumator ce detine si detinator ce trafica, in aceste state diferentierea se face intre, consumator dependent, ce nu este pedepsit, si traficant sau consumator care face si trafic ilicit de droguri.

      Intr-un raport mondial asupra drogurilor se arata ca, în multe tari, infractiunile referitoare la canabis sunt tratate mai tolerant decat cele referitoare la alte narcotice. Raportul intareste faptul ca relaxarea legislativa fata de canabis este importantaavand in vedere ca acesta este cel mai popular drog ce se consuma ilicit pe plan mondial, existand date ca, in unele tari, mai mult de jumatate din populatia tanara a folosit acest drog.

Jurisprudenta echipei noastre

Folosind vasta jurisprudență pe care o deținem in domeniul infracțiunilor prevăzute de Legea 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri dar si jurisprudența extinsa CEDO avocații Cabinetului Iliescu Alexandru Elvir, specializați in drept penal, dar mai cu precădere in infracțiunile privind drogurile, am obținut si vom obține in continuare cele mai bune rezultate in acest domeniu, sensibil si restrâns, ce presupune o cunoaștere in detaliu a tuturor aspectelor ce pot determina instanța de judecata in a pronunța o soluție ce care sa vizeze minimul general prevăzut de o lege prea dura pentru subiecții activi ai acestor infracțiuni, ce adesea sunt tineri care nu conștientizează gravitatea faptelor si riscurile la care se expun.

De asemenea, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – DIICOT, prin structurile sale teritoriale, uita ca de multe ori inculpații sunt tineri la rândul lor victime ale consumului de droguri, ajungând sa încalce o serie de drepturi si sa nu mai probeze existenta infracțiunilor. Fiind vorba de droguri, traficul de droguri trebuie sa se realizeze prin existenta efectiva a drogurilor, nu prin declarații de martor sau orice alte elemente probatorii care agravează la nivel abstract acuzația adusa inculpatului.

In aceste condiții avocatul Iliescu Alexandru Elvir si avocații colaboratori au reușit de multe ori sa demonteze acuzațiile DIICOT si sa obțină soluții de achitare pentru infracțiunile privind deținerea si traficul de droguri.

In același timp prin apărările formulate încercăm sa venim si in sprijinul societății civile in sensul de a preveni pedepsele cu executare in cazul acestui gen de infracțiuni (acolo unde este posibil) si încarcerarea unor tineri alături de infractori pedepsiți pentru fapte cu violenta si intr-un mediu ce predispune la infracționalitate prin el însăși.

Înăsprirea pedepselor adusa prin modificarea Legii 143/2000 in anul 2023 si 2024

Prin Legea nr. 45/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului și consumului ilicit de droguri şi pentru modificarea Legii nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, au fost înăsprite pedepsele pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc si trafic de droguri de mare risc, precum si pentru infracțiunile de introducere in tara de droguri de risc si mare risc, după cum urmează:

1. Limitele de pedeapsa pentru traficul de droguri de risc au fost crescute de la 2 la 7 ani in reglementarea anterioara, la 3-10 de ani de închisoare;
2. Limitele de pedeapsa pentru traficul de droguri de mare risc au fost crescute de la 5 la 12 ani in reglementarea anterioara, la 5-15 de ani de închisoare;
3. Limitele de pedeapsa pentru infracțiunea de introduce in tara de droguri de risc au fost crescute de la 3 la 10 ani in reglementarea anterioara la 5 -15 de ani de închisoare;
4. Limitele de pedeapsa pentru infracțiunea de introduce in tara de droguri de mare risc au fost crescute de la 7 la 15 ani in reglementarea anterioara la 10 -20 de ani de închisoare.

Prin Legea nr. 58/2024, în vigoare de la 24 martie 2024, pentru completarea Legii nr. 143/2000 si pentru modificarea Legii nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, a fost exclusa posibilitatea condamnarea la pedeapsa cu suspendarea sub supraveghere pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc si introducere in tara de droguri de mare risc.

Cu titlu prealabil subliniem faptul ca o condamnare cu la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată sub supraveghere, poate fi acordată de judecător numai in limita a 3 ani.

Minimul general al pedepsei poate scădea sub minimul special prevăzut de lege, respectiv cel conținut de norma de incriminare, însă numai in condiții strict prevăzute de legiuitor.

Cu alte cuvinte, pedeapsa pe care o acorda judecătorul poate fi mai mica decât prevede legea, însă numai pana la un punct matematic.

In aceste condiții observam cum Parlamentul României, in loc sa constate eșecul Statului in gestionarea flagelului drogurilor a ales sa înăsprească pedepsele pentru ca tineri dependenți sa ajungă din ce in ce mai des in închisoare, si astfel sa fie definitiv pierduți societății.

Mai grav însă, parlamentarii, fără a înțelege consecințele acțiunilor lor, au cenzurat posibilitatea judecătorului de a acorda pedepse cu suspendarea sub supraveghere in cazul drogurilor de mare risc, ignorând faptul ca orice cantitate de drog conduce la existenta infracțiunilor.

Intr-o tara in care corupția a creat averi colosale, Parlamentul României a adoptat o lege prin care un tânăr care a uitat cocaina pe care a consumat-o într-o vacanta, sa fie pasibil de o pedeapsa intre 10 si 20 de ani de închisoare. Acest exemplu este elocvent in condițiile in care faptele de corupție, spre pilda luarea de mita,  sunt pedepsite cu pedepse de la 3 la 10 ani, aceste limite fiind cele mai ridicate in cazul acestui gen de infracțiuni.

In aceste condiții, un avocat specializat in infracțiunile de trafic de droguri devine esențial in obținerea unei soluții care sa nu vizeze pedeapsa cu executarea in regim de detenție.

Nu consideram ca infracțiunile privind drogurile ar trebui tolerate de stat, însă succesul in diminuarea flagelului depinde de prevenție si nu de pedeapsa, așa cum legislația altor state a arătat-o in ultimii 50 de ani.

Pana la conștientizarea legiuitorului roman in abordarea corectă si concreta a problemei drogurilor, aceasta modificare legislativa va conduce cu siguranța la încarcerarea mult mai multor tineri care nu conștientizează riscurile la care se expun, atât din punct de vedere al sănătății cat si al justiției. Toate acestea într-o tara condamnata de nenumărate ori la Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru condițiile inumane din penitenciarele din Romania si fata de care multe state din Europa si nu numai refuza extrădarea pe acest motiv.