Art. 268. – Inducerea în eroare a organelor judiciare
(1) Sesizarea penală, făcută prin denunț sau plângere, cu privire la existența unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârșirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existența unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârșirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Nu se pedepsește persoana care a săvârșit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reținerea, arestarea sau de punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva celui față de care s-a făcut denunțul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunțul, plângerea sau probele sunt nereale.”
Definiția infracțiunii
Inducerea în eroare a organelor judiciare constă în formularea de sesizări false sau în producerea de probe nereale, cu scopul de a pune pe seama unei persoane săvârșirea unei fapte penale inexistente sau nereale.
Această incriminare are rolul de a proteja buna înfăptuire a justiției și autoritatea organelor judiciare.
- din analiza textului incriminator putem observa ca inducerea in eroare a organelor judiciare este o infracțiune cu conținuturi alternativ, cu alte cuvinte alin. (1) si (2) pot fi analizate ca infracțiuni distincte, ele fiind însă cuprinse sub cupola aceleiași norme penale
- in cazul infracțiunii prevăzute la alin. (1):
- este obligatoriu ca sesizarea penala sa fi fost făcută prin denunț sau plângere, chiar si adresata unui organ judiciar necompetent
- respectiva sesizare trebuie sa privească fie o fapta (nereala, inventata de făptuitor) despre care se susține ca a fost deja comisa si cu privire la care exista posibilitatea desfășurării unui proces penal (sesizarea mincinoasa), fie faptul ca o terță persoana determinata a săvârșit o anumita fapta penala, cunoscând ca acest fapt este neadevărat (învinuirea mincinoasă)
- este necesar ca sesizarea mincinoasă sa fi fost făcută cu intenție
- in cazul infracțiunii prevăzute de alin. (2):
- producerea de probe nereale (mincinoase) consta in aducerea sau depunerea la organul judiciar a unor probe in care adevărul este alterat, in vederea dovedirii existentei unei fapte penale si/sau a acuzării pe nedrept de săvârșirea unei asemenea fapte a unei persoane nevinovate
- ticluirea de probe consta in crearea printr-un aranjament abil a unei aparente care sa fie luata drept proba, realizându-se astfel un scenariu mincinos, folosindu-se probe preexistente real, contrafăcute ori alterate, cu scopul de a dovedi existenta unei fapte penale ori săvârșirea acesteia de către o anumita persoana
- este necesar ca producerea sau ticluirea de probe sa fie realizata cu intenție
- alin (3) reglementează o cauza speciala de nepedepsire de care făptuitorul poate beneficia in condițiile in care acesta, după comiterea faptei, declara explicit in fata organelor de cercetare penala sau a instanței de judecata ca denunțul, plângerea sau probele sunt nereale, fiind, însă, necesar ca aceasta declarație sa intervină in etapa in rem a urmăririi penale sau după dispunerea continuării efectuării urmăririi penale fata de suspect, dar anterior momentului dispunerii măsurii preventive a reținerii.
Cadrul legal (Art. 268 Cod Penal)
- Alin. (1): Sesizarea penală mincinoasă (prin plângere sau denunț) privind o faptă penală inexistentă sau atribuirea acesteia unei persoane nevinovate – închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
- Alin. (2): Producerea sau ticluirea de probe nereale pentru a susține o faptă penală sau implicarea unei persoane – închisoare de la 1 la 5 ani.
- Alin. (3): Nepedepsire – dacă persoana care a făcut denunțul/plângerea falsă sau a fabricat probele își retrage minciuna și declară că sunt nereale, înainte ca împotriva persoanei vizate să se dispună reținerea, arestarea sau punerea în mișcare a acțiunii penale.
Condiții de existență
- Subiect activ: orice persoană (denunțător sau petent fals, ori cel care produce probe false).
- Subiect pasiv: autoritatea judiciară și persoana acuzată pe nedrept.
- Obiect juridic: buna desfășurare a justiției și protecția persoanelor împotriva acuzațiilor false.
- Forme de comitere:
- denunț/plângere penală falsă (alin. 1);
- fabricarea sau falsificarea probelor (alin. 2).
- Vinovăția: exclusiv intenția (directă sau indirectă).
Exemple practice
- Formularea unei plângeri împotriva unui vecin, acuzându-l fals de furt.
- Depunerea unor declarații false sau înscrisuri fabricate pentru a dovedi o faptă penală inexistentă.
- Prezentarea unor fotografii trucate sau a unor obiecte „plantate” pentru a compromite pe cineva.
Pedeapsa prevăzută de lege
| Situație | Pedeapsa |
| Sesizare penală falsă (alin. 1) | Închisoare 6 luni – 3 ani sau amendă |
| Fabricare/ticluire probe (alin. 2) | Închisoare 1 – 5 ani |
| Declararea ulterioară a falsului (alin. 3) | Nepedepsire |
Observații procedurale
- Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
- Infracțiunea se consumă în momentul formulării sesizării sau producerii probelor false.
- Dacă falsul este descoperit de către făptuitor înainte de a produce consecințe judiciare, acesta poate evita răspunderea penală prin recunoaștere voluntară.
Diferența față de alte infracțiuni
- Se deosebește de falsul în declarații, care privește situații extrajudiciare (de exemplu, declarații la notar).
- Se distinge de calomnie (care nu mai este infracțiune, ci faptă civilă), întrucât aici se implică în mod direct organele judiciare.
Cum vă poate ajuta un avocat
Cabinetul de Avocat Iliescu Alexandru Elvir oferă apărare în cazurile de denunț calomnios, plângere falsă sau fabricare de probe, dar și asistență pentru victimele care au fost acuzate pe nedrept.
