Arestarea preventivă
In cazul in care procurorul apreciază ca se impune luarea măsurii arestării preventive, in interiorul celor 24 de ore ale măsurii preventive a reținerii, întocmește referatul motivat cu propunere de luare a măsurii arestării preventive care este înaintat instanței competente.
Instanța judeca in interiorul celor 24 de ore si dispune luarea măsurii arestării preventive pe o perioada de 30 de zile sau o alta măsura preventiva mai puțin restrictiva de drepturi si libertăți dintre arestul la domiciliu, controlul judiciar pe cauțiune sau controlul judiciar.
Daca judecătorul apreciază ca nu se impune luarea niciunei masuri preventive dispune respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive si punerea in libertate de îndată a inculpatului.
Art. 223. Codul de procedura penala – Condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive
(1) Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, în cursul judecăţii, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.
(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de droguri, o infracţiune la regimul privind substanţele dopante, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infracţiune privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive şi al precursorilor de explozivi restricţionaţi, trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
(3) Faţă de inculpatul care, în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, a mai fost arestat preventiv sau faţă de care s-a dispus anterior arestul la domiciliu, se poate dispune măsura arestării preventive numai dacă au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate.
Încheierea prin care judecătorul dispune propunerii de luare a măsurii arestării preventive este supusa contestației in termen de 48 de ore de la comunicarea minutei (soluției pe scurt).
Contestația nu este suspensiva de executare la momentul propunerii de luare a măsurii arestării preventive, astfel încât daca judecătorul instanței mai întâi sesizate dispune o alta măsură sau punerea in libertate, inculpatul beneficiază de măsura dispusa cel puțin pana la soluționarea contestației de către instanța ierarhic superioara.
După soluționarea contestației, procurorul nu poate dispune o măsură mai aspra decât cea stabilita de către judecător(i), decât daca intervin temeiuri noi (nerespectarea obligațiilor impuse, sustragere de la urmărirea penala sau judecata etc).