Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor – definiție, pedepse – art. 239 Cod Penal

Art. 239. – Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

(1) Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta persoanei care, știind că nu va putea plăti, achiziționează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.

(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”

 

Art. 239 Cod Penal reglementează situațiile în care debitorul, cu rea-credință, își prejudiciază creditorii prin ascunderea, distrugerea, înstrăinarea de bunuri sau invocarea unor datorii fictive.

Cadrul legal

  • Art. 239 alin. (1) – Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său, ori de a invoca acte sau datorii fictive, în scopul fraudării creditorilor: pedeapsa este închisoare între 6 luni și 3 ani sau amendă.
  • Art. 239 alin. (2) – Se sancționează cu aceeași pedeapsă și fapta persoanei care, știind că nu va putea plăti, achiziționează bunuri sau servicii, producând astfel o pagubă creditorului.
  • Art. 239 alin. (3) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Elemente esențiale

  • Subiect activ: debitorul (în cazul alin. 1) sau persoana care achiziționează bunuri/servicii știind că nu va plăti (alin. 2).
  • Obiect juridic: protecția patrimoniului creditorilor și a încrederii în relațiile comerciale.
  • Modalități de săvârșire:
    • înstrăinarea de bunuri din patrimoniu (vânzare fictivă, donație simulată etc.);
    • ascunderea de bunuri sau valori;
    • deteriorarea ori distrugerea acestora pentru a le face inutilizabile;
    • invocarea de datorii fictive sau acte false pentru a diminua patrimoniul disponibil creditorilor;
    • achiziționarea de bunuri sau servicii știind din start că plata nu va fi efectuată.
  • Forma de vinovăție: intenția directă (scopul de a frauda creditorii).

Exemple practice

  1. Transfer fictiv de bunuri – debitorul, aflat în procedură de executare silită, donează un apartament unui prieten pentru a evita urmărirea bunului de către creditori.
  2. Datorii inventate – debitorul declară că are o datorie către o persoană apropiată, pentru a reduce artificial masa bunurilor urmărite de creditori.
  3. Achiziție fără intenție de plată – o persoană comandă echipamente costisitoare, știind că nu are resurse financiare și că nu le va achita, cauzând prejudiciu furnizorului.
  4. Distrugerea bunurilor – un debitor incendiază sau distruge stocuri pentru a împiedica valorificarea acestora în procedura de executare.

Particularități

  • Acțiunea penală se declanșează doar la plângerea prealabilă a creditorului păgubit.
  • Retragerea plângerii stinge răspunderea penală.
  • Infracțiunea se aseamănă cu bancruta frauduloasă, dar se aplică în afara procedurii de insolvență.
  • Dacă faptele au loc în cadrul unei proceduri de insolvență, se poate reține concursul cu alte infracțiuni economice (bancrută, gestiune frauduloasă).

SOLICITARE CONSULTANȚĂ